Vizualizaţi varianta PDF a acestui material aici.

Termenul “vernacular” vine din limba latină “vernaculus” care desemnează incinta destinată sclavilor, în spatele grădinii stăpâanului. Iar “vernaculum” însemnă tot ceea ce era făcut în casă, în opoziţie cu ceea ce era procurat la schimb.

Termenul “vernacular” a început să fie folosit la sfârşitul secolului XX ca răspuns la tendinţele epocii de a lua în considerare globalitatea societăţilor umane şi a planetei.

În lingvistică, “vernacular” desemnează limba vorbită într-o comunitate.

În botanică, vernaculara este denumirea comună a plantelor, ce însoţeşte denumirea latină.

În arhitectură, “vernacular” este termenul folosit pentru a desemna construcţiile populare, realizate de persoane a căror activitate principală nu este neaparat în domeniul construcţiilor. Se bazează pe o cunoaştere empirică a materialelor, câştigată în timp, prin încercări (şi eşecuri) repetate. Cunoştinţe care sunt transmise din gerenaţie în generaţie, pe cale orală.

Termenul “vernacular” în arhitectură poate căpăta faţete diferite în funcţie de tendinţele ţării în care este folosit, motiv (sau cauză ?) pentru care acest termen conţine o doză mică de ambiguitate.

De ce “arhitectura vernaculară” nu este denumită mai simplu “arhitectura tradiţională” ? Pentru că “arhitectura tradiţională” desemnează construcţiile ridicate de meşteri, de oameni specializaţi în construcţii, şi care nu vor fi utilizatorii acestora. Meşterii şi-au preluat cunoştinţele pe cale orală, din strămoşi, şi materializarea cunoştinţelor lor conduc la o arhitectură specifică zonei din care fac parte. Arhitectura tradiţională cuprinde şi clădirile cu caracter public (ex: biserici).

“Arhitectura vernaculară” poate deveni “arhitectura tradiţională” prin persistenţa formelor şi conceptelor sale.

Dar “Arhitectura populară” ?
“Arhitectura populară” este “arhitectura tradiţională” dar aplicată doar în mediul rural.

Şi “Arhitectura rurală” ?
“Arhitectura rurală” desemnează arhitectura în mediul rural - atât cea populară cât şi tendinţele de-a lungul timpului. Nu are valorile “arhitecturii tradiţionale” sau ale “arhitecturii populare”.

Aplicând toate aceste noţiuni în cazul arhitecturii maramureşene, înţelegem că aceasta s-a născut ca arhitectură vernaculară. Cei care ridicau casa erau şi cei care o foloseau; tehnicile au fost transmise din generaţie în generaţie, pe cale orală, până ce au ajuns la desăvârşirea care încă o mai vedem la sate. În ultimul secol arhitectura maramureşeană a devenit tradiţională pentru că meşterii locali sunt cei care ridică noile case, după principiile transmise din strămoşi.

În ziua de azi arhitectura nu mai poate fi nici vernaculară şi nici tradiţională pentru că sistemul legislativ nu mai permite ridicarea oricărei construcţii - şi implicit a locuinţelor - fără ca această construcţie să aibă la bază un proiect şi fără ca acest proiect să fie autorizat. Este de fapt problema vieţii la ţară în general - intrata în ilegalitate în ultimii ani, aşa cum releva dl. Vintilă Mihăilescu în capitolul Meşteşuguri.

Totuşi sistemul legislativ nu este singurul vinovat pentru situaţia arhitecturii rurale. Situaţia este complexă, în procesul construirii unei locuinţe nu mai avem un singur pion - omul simplu care işi construia singur casa (vezi arhitectura vernaculară), ci mai mulţi:

• meşterii populari - care în ziua de azi sunt tot mai puţini
• beneficiarul casei - cel care o va locui şi care doreşte fie o casă “ca la oraş” fie o casă cum a văzut în străinătate.
• arhitectul - care este derutat atunci când trebuie să lucreze în mediul rural: supus presiunii beneficiarului (care aduce un model de casă găsit în revistele cumpărate în chioşcurile de ziare) şi fără suportul unui document urbanistic susţinut de autorităţile locale, arhitectul devine o marionetă ce întocmeşte “nişte hârtii”
• autorităţile locale prea permisive, şi pentru care documentele urbanistice existente sunt ca o pastă modelatoare care poate fi oricând modificată, şi nu au fermitatea unei “litere de lege”

Revenind la ARHITECTURA VERNACULARĂ citez din cartea d-lui Kazmer Kovacs, “Timpul monumentului istoric” “...cu toate că arhitectura populară reprezintă pentru noi singurul model istoric încă viu şi relativ apropiat în timp, ea nu poate fi nici construită deliberat pentru că instantaneu devine cultă, nici conservată consecvent pentru că în lipsa funcţiunii sale tradiţionale încremeneşte, schimbându-se pe loc în curiozitate culturală.”

Aşadar, pentru a împaca atât nevoile unei locuinţe contemporane cu importanţa integrării acesteia în peisajul construit, sau mai mult - in peisajul cultural căruia îi aparţine, este foarte important ca un curent neo-vernacular să se nască. Iniţiative au început să apară în multe colţuri ale ţării; pare un val care va câştiga teren - totul e să nu devină eficient prea târziu, când peisajul construit va fi complet distrus.

Este arhitectura tradiţională, vernaculară, incompatibilă cu arhitectura modernă ?

Acesta este motivul pentru care locuitorii satelor maramureşene întorc spatele vechilor case din lemn?

1. Arhitectura maramureşeană este o arhitectură născută în sărăcie. Locuinţele au o tindă, 2 camere din care doar una era folosită în viaţa de zi cu zi, şi o prispă - atât era destul pentru ca nevoile locatarilor să fie satisfăcute. Cum vom adapta această modestie la pretenţiile zilei de azi, la dorinţa de a trăi confortabil, ba chiar mai mult decât atât, la dorinţa de a afişa această bunăstare?

2. Arhitectura maramureşeană este o arhitectură născută în mijlocul naturii. Casa maramureşeana trăieşte înconjurată de verdeaţă. Ea are un “statut” cu care este strâns relaţionată: anexele gospodăreşti, ograda, grădina, poarta. Cum vom transpune această a doua caracteristică în baremurile actuale de utilizare eficientă a teritoriului?

Legături

• Comité international d’architecture vernaculaire, http://ciav.icomos.org/
• Carta Moştenirii Vernaculare, http://www.international.icomos.org/charters/vernacular_e.htm
• The Vernacular Architecture Group, http://www.vag.org.uk/
• Centrul Universitar de Studii în Arhitectura Vernaculară de la Dealu Frumos http://www.iaim.ro/cercetare/dealufrumos