Vizualizaţi varianta PDF a acestui material aici.

Ţara Maramureşului - Ţara lemnului, este o comparaţie care încă mai vine pe buzele celor care vorbesc despre Maramureş - asta pentru că inerţia legendei încă acţionează, cu toate că situaţia reală este grav alterată.

“Pentru că Ţara Maramureşului se mai numeşte şi Ţara Lemnului, ţăranii de aici deţin arta prelucrării acestui material pe care îl transformă dându-i nobleţe şi viaţă. .... Apropierea de natură şi traiul în mijlocul acesteia i-a determinat pe aceşti oameni să cunoască şi să simtă pulsul pădurii.” Laura Ghinea, “Noile modele. Maramureş între ficţiune şi realitate”, p.297

Nu sunt puţini cei ce vizitează Maramureşul şi pleacă cu sufletul îndoliat de transformarea dramatică a acestei zone.

Lemnul nu mai este folosit ca material de construcţie decât pentru structura acoperişurilor. Formele tradiţionale ale caselor maramureşene sunt evitate, iar dimensiunile caselor şi modul de ocupare a terenului frizează ţesuturile dense, urbane. Dragostea pentru detaliu, pentru proporţii şi pentru frumos au fost uitate. “Gustul princiar” al ţăranului roman - aşa cum este apreciat de Andrei Pleşu - a dispărut fără urmă, şi orice încercare de a explica acest fenomen ne conduce la un noian de argumente, cu rădăcini adânci în istorie, dar fără un verdict explicit şi fără o finalitate optimistă.

“Realist vorbind, eu am impresia că satul românesc nu este în forma lui cea mai bună în momentul de faţă şi că modificarea lui este întrucâtva ireversibilă. Cred că ţăranul român nu mai este ceea ce noi am crezut că a fost sau ceea ce a fost cu adevărat, că el a intrat într-un proces de schimbări, de reformulări care până la urmă i-au modificat identitatea.... ” Andrei Pleşu, Revista DILEMA nr. 429

Revenind la lemn, este evident că pentru că satele maramureşene să aibă o imagine agreabilă, pentru ca peisajul construit să nu fie pătat de orgolii materializate în beton şi culori ţipătoare, pentru identitatea locului să nu fie pierdută (sau poate să fie recâştigată ?) este nevoie ca acest material nobil - LEMNUL - să îşi reintre în drepturi. Pentru ca fosta “Ţară a lemnului” să işi argumenteze acest calificativ.

Odată finalizat şi pus în aplicare, Setul de reguli arhitecturale va deveni un instrument de lucru pentru autorităţile locale, şi un ajutor pentru păstrarea specificului arhitecturii locale. Însă instrumentul de lucru nu este de ajuns, sfera lui de influenţă expiră odată ce Autorizaţia de Construire este obţinută. Revine sarcina autorităţilor locale de a urmări respectarea proiectelor autorizate.

Este importantă găsirea unor metode de încurajare şi ajutorare prin sprijin financiar a localnicilor în vederea utilizării materialului lemnos, atunci când işi construiesc o casă (scutiri de taxe, subvenţii).